Ce bem

Sergiu Nedelea: Vinul românesc, o evoluție recentă

Vinul românesc reflectă cu fidelitate transformările din ultimele aproape 3 decenii. Este vorba nu numai de prefaceri ale vieţii economice și sociale, ci și de schimbări de mentalitate în percepţia vinului de către producători, autorităţi și consumatori.

Autor: Sergiu Nedelea
© Happening Media

@ Alina Iancu


Drumul de la vinul de IAS (Întreprinderea Agricolă de Stat), la elaboratele vinuri premium de azi nu a fost deloc un traseu ușor de parcurs.

Principalele mutaţii produse în industria vitivinicolă post-decembristă au fost generate de transferul de la economia centralizată la economia de piaţă, precum și de cel de la proprietatea de stat la cea privată. În primii 10 ani de după 1989, prefacerile au determinat diminuarea suprafeţelor de vii nobile. În schimb au crescut alarmant suprafeţele plantate cu hibrid direct producător, ceea ce a afectat grav imaginea șipoziţia României ca ţară cu tradiţie în exportul de vinuri. Intrate în competiţie directă cu vinurile lumii, cele românești au cunoscut o scădere a exportului. S-au redus și apoi au încetat plantările noi de vii, având ca prim rezultat îmbătrânirea și scăderea generalăa potenţialului de producţie de vin. O altă consecinţă negativă a fost reducerea masivă a activităţii de producere a materialului săditor viticol prin desfiinţarea multor unităţi pepinieristice și defrișarea, sau abandonarea aproape în totalitate, a plantaţiilor de portaltoi. În același timp, instituţiile și staţiunile de cercetări din domeniul viticulturii nu au mai fost finanţate de stat, ceea ce a periclitat baza genetică a viticulturii românești. Multe soiuri autohtone, altfel valoroase, au cunoscut atunci pericolul extincţiei.

Pe acest fond au apărut primii investitori europeni în domeniu. Drumul a fost deschis de către contele corsican Guy Tyrel de Poix, care a fondat în 1995 S.E.R.V.E., prima firmă privată din domeniul vinurilor din România. La scurt timp, mai multe podgorii românești au fost cumpărate de companii sau de persoane străine. Astfel, în 1998, Sergio Faleschini a convins un grup de investitori străini să fondeze Vinarte, achiziţionând vii în Mehedinţi,la Stârmina, în Dealu Mare, la Vila Zorești și în Drăgășani, la Sâmburești. În Banat, în 1997, doi ingineri români s-au asociat la Recaș cu un om de afaceri englez, Philip Cox șiau pus bazele Cramelor Recaș – promotor fervent al calității românești. Aceste companii au meritul de a fi relansat primele vinul românesc în competiţia europeană. Mai mult, ele au valorificat potenţialul vinului ca suport de cultură și au promovat soiurile autohtone.

În 1996, producătorul german Carl Reh Winery, a cumpărat în Mehedinţi, la Oprișor, o vie cu veche tradiţie. În 1997, Halewood International, din Marea Britanie, a cumpărat societatea Vinalcool Prahova. În timp, Domeniile Halewood au mai achiziţionat vii la Apoldu de Sus și la Cernavodă. Un mare merit al acestei companii este cel de a fi preluat tradiţia antebelică a Pivniţelor Rhein Azuga și de a relansa prestigiul spumantelor românești. 

După 2000, numărul investitorilor străini a crescut, fie prin investiţii directe, fie prin asocieri cu parteneri români. Astfel au apărut cramele Corcova, Liliac, Nachbil, Alira, Lacerta, Ceptura (fondată de Vinăria Purcari, Rep. Moldova), Clos des Colombes. Nachbil, Negrini, Crama Gramma sunt cei care au dovedit că nu trebuie vie mare pentru a face calitate.În 1998 apare producătorul Davino, Dan Balaban reușind să aducă vinul românesc petreapta de sus, prin calitatea vinurilor dar și a etichetelor create de George Moisescu.Ulterior și alţi investitori au încercat să urmeze același drum al vinurilor exclusiviste,așa cum este cazul societăţii WineRo (Alira), cu vie în Dobrogea sau Prince Știrbey, din Drăgășani, acolo unde, în 2001, Baroana Ileana Kripp, descendentă a prinţului Barbu Știrbey, și-a redobândit cele 20 de hectare de vie naţionalizate de comuniști. Tot din retrocedări a renăscut în Dealu Mare și Crama Basilescu, o veche proprietatea celui care a fost în perioada interbelică un Mecena al culturii naţionale.

Crama Gîrboiu, o afacere de familie, a resuscitat soiurile Șarbă și Plăvaie. Balla Géza produce vinuri excepționale în Miniș. Fără a prelua o tradiţie de familie, enologul Aurelia Vișinescu a preluat doar tradiţia soiurilor autohtone valoroase și, cu fonduri europene, a reușit să redea Săhătenilor din Dealu Mare faima de odinioară.

Un elogiu special se cuvine să aducem si enologilor din noua generație, în definitiv ei fac vinurile: Liviu Grigorică, Gabi Lăcureanu, Bogdan Costăchescu, Aurel Rotărescu, Iustin Urucu, Veronica Gheorghiu, Lorena Deaconu, Mihai Baniță, Marian Andrieș,George Maluțan. Am amintit doar o parte din enologii români, dar nu putem nega aportul expaților Stephen Donnelly, Hartley Smithers, Nora Iriarte, David Lockley, Fiorenzo Rista, Stephen Bennet, Marc Dworkin, cei care și-au schimbat terroir-ul natal pe cel autohton. 

Marii producători care făcuseră istorie şi înainte de 1989, se privatizează (Murfatlar, în 2000; Cotnari, în 1998; Jidvei, în 1999; Vincon Vrancea, în 1999). În 2003, apar Domeniile Viticole Tohani, astăzi fiind cea mai mare societate vitivinicolă din Dealu Mare. În podgoria Cotnari apare colocviala Casa de Vinuri Cotnari. Vincon Vrancea schimbă registrul de la Beciul Domnesc la Ambrosio. Avincis, Casa Isărescu, Domeniile Sâmbureşti sunt reprezentative pentru Drăgașani. În afară de acestea, au mai apărut între marii producători Ostrovit S.A. care domină Terasele Dunării. Domeniile Coroanei Segarcea a pornit din start cu ambiţia, confirmată în timp, de a reînvia faima interbelică, producând și volume, și calitate. Jidvei are marele merit de a fi resuscitat tradiţia școlii de viţă de vie (pepinierele) autohtone. Budureasca a reușit să se stabilizeze și să devină un jucător important. Domeniile Urlați reprezintă o investiție tehnologică serioasă și este o cramă de avengură în Dealu Mare. Corcova dă un suflu nou prin aproprierea vinurilor de un segment dorit de toți producătorii, cel între 25 – 35 de ani. Averești și Crama Hermeziu rescriu poveștile vinurilor din nordul Moldovei. La Viișoara, „Conu Albu” vine cu prospețime în peisajul dobrogrean. Tot în Dobrogea,V ia Viticola Sarica Niculițel înhamă „Caii de la Letea” la trăsura vinurilor de calitate. Pentru că, până la urmă, vinul este deopotrivă un produs agricol, un aliment, un element cultural… un produs nobil ce se adresează tuturor, rolul prezentului ghid Gault&Millau este să-l apropie de public prin judecata unui juriu eminent, așa cum veți vedea în paginile următoare.


*******

Autor invitat: SERGIU NEDELEA

Cu o experiență profesională de peste 20 de ani, Sergiu este bine cunoscut atât ca Fondator al Winetaste School, CEO SommelierAgency, dar și ca membru marcant al Ordinului Cavalerilor Vinului din Europa – Eques de Vinum O.E.V.E., unde are demnitatea de Paharnic si Președinte al Comisiei Oenologice – Consulatul României.